Masaj clasic (suedez)

"Masajul clasic, numit şi suedez după originea celui care l-a creat în formă actuală, suedezul Per Henrik Link, este cea mai populară formă de masaj în Europa şi Statele Unite. Oamenii care se hotărăsc pentru prima dată să meargă la un masaj, de obicei aleg masajul clasic, fiindcă reprezintă o experienţă foarte plăcută. În plus, masajul clasic ameliorează starea de sănătate şi produce relaxarea muscluara şi îmbunătăţirea circulaţiei.
Asociația Americană de Masaj Terapeutic defineşte masajul clasic că pe un complex de tehnici aplicate la nivelul straturilor superficiale ale pielii, combinate cu mişcări active şi pasive ale articulaţiilor.

ISTORIC
Masajul clasic suedez a fost dezvoltat de către Per Henrik Link, terapeut născut în Suedia în 1776. În tinereţea lui, Link a suferit de artita reumatoida. Combinând studiile sale medicale cu informaţiile acumlate în continuă să căutare a unei metode de înlăturare a dureri, Link a creat un sistem de masaj şi mişcări de gimastica, care nu numai că i-au vindecar boală, dar au devenit extrem de populare. În 1813, o şcoală cunoscută ca Royal Swidish Central Institute a fost deschisă în Stockholm de către guvernul suedez, iar Link a fost numit preşedintele acestui institut. Deşi iniţial lumea medicală a respins formă de tratament introdusă de Link, curând a fost nevoită să îl accepte datorită eficienţei dovedite în numeroase situaţii. Oamenii veneau din Statele Unite la Stockholm pentru a învăţa metoda lui Link. Când Link a decedat în 1839, studenţii lui din toată Europa i-au dus mai departe învăţătura în toată lumea. Metoda a evoluat spre ceea ce astăzi cunoaştem toţi că masaj clasic.


EFECTUAREA MASAJULUI CLASIC
Masajul suedez este cea mai răspândită formă de masaj şi poate fi efectuat în diferite împrejurări. Aşa cum s-a menţionat anterior, mulţi oameni experimentează pentru prima dată masajul suedez atunci când sunt în vacanţă într-o staţiune sau la bordul unei nave de croazieră. Masajul suedez este oferit de toate clinicile de tratament din ţară. Multe săli de gimnastică sau case de sănătate oferă acum masaj suedez, iar unele oferă discounturi pentru membri. Puteţi primi, de asemenea, masaj suedez de la studenţii sau profesorii clinicilor asociate şcolilor de masaj terapeutic. Există mulţi terapeuţi care oferă masaj clasic în cabinete proprii. De asemenea, sunt terapeuţi care se deplasează la domiciliul clientului.

EXPERIENŢA MASAJULUI CLASIC
În timpul masajui suedez, receptorul este aşezat pe o masă specială de masaj şi este acoperit cu un prosop sau un cearşaf. Cel mai bun mijloc de a recepţiona masajul clasic este direct pe piele. Terapeuţii masajului suedez sunt educaţi să respecte intimitatea clienţilor şi să folosească tehnici de acoperire a zonelor intime ale acestora. Clienţii care nu se dezbraca complet trebuie sfătuiţi să păstreze doar minimul necesar de haine, pentru o recepţionare cât mai bună a masajului.

PREGĂTIREA PENTRU MASAJ
După o scurtă discuţie, terapeutul părăseşte camera pentru a lăsa clientul să se pregătească în vederea şedinţei de masaj. Acesta se va dezbrăca şi se va aşeza pe masa de masaj, după care se va acoperi cu prosopul sau cu cersaful. Se poate aşeza fie pe spate, fie cu faţa în jos. Unele mese au prevăzută o extensie de cap, pentru o poziţionare cât mai comfortabila. Cel mai probabil, şedinţa va fi începută cu clientul aşezat pe spate. Aşteptând întoarcerea terapeutului, acesta se va relaxa, focalizându-şi atenţia asupra respiraţiei, care trebuie să fie calmă. Terapeutul va bate la uşă înainte de a intra.

MASAJUL
Masajul suedez este un masaj al întregului corp. Clientul poate indica terapeutului zonele unde doreşte o atingere mai uşoară, mai fermă, sau unde nu doreşte să fie atins. Pentru lubrifierea corpului se folosesc ulei sau loţiuni speciale. Clientul va comunica de asemenea terapeutului dacă are alergie la un anume tip de ulei sau loţiune, sau dacă prefera o lubrefiere mai superficială. Acest fapt, de a comunica intenţiile sale terapeutului, face parte din beneficiile masajului suedez. Apoi terapeutul va aplica o combinaţie de manevre specifice masajului clasic (efleuraj, petrisaj, fricţiune, tapotament, vibraţie) cu puterea şi durata cele mai indicate clientului respectiv, ţinând cont şi de preferinţele acestuia. De asemenea, se pot folosi şi tehnici din alte tipuri de masaj, care se vor intercala printre manevrele masajului suedez. Un bun terapeut eclectic va şti cum să combine manevrele masajului suedez clasic cu tehnici selectate din alte tipuri de masaje pentru a crea un masaj adaptat unui anumit client. După ce vă o jumătate de oră pe o parte a corpului, terapeutul va ruga clientul să se întoarcă şi va lucra şi cealaltă parte a corpului o durată egală de timp. Terapeutul poate iniţia mişcări ale articulaţiilor pe o parte sau pe ambele părţi ale corpului. Acestea sunt întinderi uşoare şi rotaţii destinate flexibilizării articulaţiilor rigide. Aceste mişcări pot fi active sau pasive. Pe măsură ce mişcările progresează, acestea îmbunătăţesc capacitatea de mişcare a articulaţiilor.


PRINCIPALELE PROCEDEE DE MASAJ CLASIC
Mişcările folosite în masajul clasic au scopul reducerii tensiunii musculare. Pe măsură ce muşchii se relaxează, creierul va primi semnale pentru a elibera anumite substanţe ce reduc stresul şi produc o stare nespecifică "de bine".

Există cinci categorii de procedee de masaj clasic, care se efectuează cu ajutorul mâinilor:

1. Elfeurajul (sau netezirea) - alunecări uşoare aplicate la suprafaţa corpului, de la superficial la profund. Efectele masajului de netezire se răsfrâng în primul rând asupra funcţiunilor pielii şi a ţesuturilor subtegumentare. Manevrele şi submanevrele ce constituie "efleurajul", sunt considerate drept tehnici specifice masajului ţesuturilor superficiale, tegumentare (pielea).
Efecte:
stimularea circulaţiei sangvine
stimularea la nivel nervos
activarea schimburilor nutritive
stimularea funcţiilor multiple la nivelul ţesuturilor tegumentare
combaterea oboselii prin creşterea aportului sanguin bogat oxigenat şi încărcat cu substanţe energetice
accelerarea procesului de îndepărtare a reziduurilor toxice
refacerea proprietăţilor funcţionale ale ţesuturilor


2. Petrisajul (sau frământatul) - mişcări de frământare a musculaturii Efectele petrisajului vizează în special muşchii şi ţesuturile profunde, fiind manevre constituite în special din acţiuni mecanice.
Efecte:
stimularea creşterii vitalităţii celulare
favorizarea circulaţiei sangvine profunde
creşterea elasticităţii şi a celorlalte proprietăţi musculare - contractibilitatea, excitabilitatea, conductibilitatea
prin comprimarea vaselor profunde sangvine şi limfatice se activează circulaţia, se îmbunătăţesc schimburile nutritive
stimularea eliminării produselor de uzură de la nivelul muşchilor şi a altor produse de dezasimilaţie sau inflamatorii

3. Fricţiunea - mişcări compresive, mai profunde decât efleurajul şi petrisajul
În unele cazuri, fricţiunea se foloseşte pentru a favoriza pătrunderea în piele a unor substanţe medicamentoase, că de exemplu geluri şi creme analgetice. Ca urmare această manevră va urmări decontracturarea zonelor contractate muscular, ameliorarea durerilor la nivel local tegumentar, muscular, la nivel ligamentar precum şi în orice alte situaţii în care este indicat masajul ca formă de terapie.
Efecte:
prin efectul mecanic al manevrei se mobilizează ţesuturile moi, mărindu-le supleţea şi elasticitatea
pe cale reflexă obţinem o activare a circulaţiei locale
stimularea schimburilor nutritive
încălzirea, hiperemia (vasodilataţie locală) - ce presupune o mai bine irigare sangvină deci o mai bună oxigenare a ţesutului muscular, deci o îndepărtare a reziduurilor existente la nivelul ţesuturilor

4. Tapotamentul (sau baterea) - lovituri uşoare şi ritmice, executate cu degetele, marginile cubitale ale mâinilor, palmele sau pumnii. Efectele acestei manevre variază în raport cu intensitatea şi ritmul loviturilor, cu supleţea şi cu sensibilitatea pielii sau a ţesuturilor masate. Au o acţiune specifică excitantă, crescând tonusul muscular, producând local un aflux crescut de sânge şi reducând spasmul muscular.

5. Vibraţiile - mişcări oscilatorii ritmice, cu presiuni intermitente, care produc deplasări mici ale pielii. Pot avea atât efecte stimulatorii, cât şi relaxante. În cadrul masajului se pot folosi oricare dintre aceste procedee. Maseurul se va adapta permanent la necesităţile clientului. El trebuie să fie atent la semnalele verbale şi nonverbale primite din partea clientului pentru a-şi ajusta tehnicile în funcţie de dorinţele clientului. Diferenţele de aplicare ale diverselor tehnici favorizează un efect sau altul. Spre exemplu, procedurile aplicate lent produc un efect relaxant, somnolentă şi detensionare, în timp ce mişcările ferme, aplicate rapid şi cu presiune crescută pot fi revigorante şi energizante.

"RELAXAŢI-VĂ CÂTEVA MINUTE ÎNAINTE DE A VĂ RIDICA"

Mulţi terapeuţi folosesc aceste cuvinte la terminare şedinţei de masaj. Apoi lăsă clientul câteva minute singur în cameră. Este bine că acesta să beneficieze de acest timp şi să rămână relaxaţi pe masa de masaj. Aceste câteva minute amplifica efectele benefice acumulate acumulate în timpul şedinţei de masaj. Absorbţia stării de bine generate de masaj îl va ajuta pe client să rememoreze aceste sentimente mai târziu în cursul zilei sau în timpul săptămânii, atunci când stresul începe să se acumuleze.

BENEFICII FIZICE ŞI EMOŢIONALE
Masajul suedez este destinat să producă sentimente plăcute atât la nivel fizic cât şi la nivel psihic.Dincolo de faptul că face clientul să se simtă bine, masajul suedez are reale beneficii fizice şi emoţionale.
Masajul suedez ajuta corpul să elimine toxinele, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi a limfei, măreşte amplitutinea de mişcare la nivelul articulaţiilor şi elimina tensiunea musculară, induce relaxarea şi reduce durerea datorită eliberării de endorfine, care sunt echivalenţii naturali ai morfinei. Reducerea tensiunii musculare este în strânsă legătură cu inducerea unei stări mentale pozitive, micşorează anxietatea şi depresia, îmbunătăţeşte capacitatea de concentrare şi creează stări de relaxare profundă.
Masajul suedez înlătura oboseala mentală şi fizică şi reduce stresul, atât la nivel superficial cât şi profund. Masajul suedez ajuta oamenii să depăşească problemele legate de somn, înlătura somnolenta din timpul zilei şi insomnia. Cercetări efectuate la universitatea Brown au demonstrat că masajul suedez are un rol major în combaterea astmei la copii. Masajul suedez este o modalitate de care pot beneficia oameni de toate vârstele, de la nou-născuţi şi până la persoane de vârsta a treia.


BENEFICIILE MASAJULUII SUEDEZ
Stare de bine, atât la nivel fizic, cât şi emoţional
Reducerea stresului fizic şi mintal
Reducerea tensiunii musculare
Vindecarea migrenelor şi a cefaleelor
Ajutor în eliminarea toxinelor
Îmbunătăţirea circulaţiei sângelui şi a limfei
Scăderea presiunii sanguine
Mărirea amplitudinii de mişcare la nivelul articulaţiilor
Flexibilitate sporită
Creşterea nivelului de endorfină
Scăderea anxietăţii
Înlăturarea depresiilor
Îmbunătăţirea capacităţii de concentrare
Înlăturarea oboselii mentale şi fizice
Micşorarea stresului la niveluri superficiale sau profunde
Înlăturarea problemelor legate de somn
Poate fi recepţionat de persoane aflate la orice vârstă
Rol major în combaterea simptomelor de astm"

CONTRAINDICAȚIILE MASAJULUI
Femei însărcinate, boli de piele, cancer, HIV/SIDA, boli de inimă, tensiune marită sau oscilantă, diabet, partea acută a tuturor bolilor; febră, ulcer, colica biliară, puseu de tensiune necontrolat medicamentos, reumatism acut dureros sau cu impotenţă funcţională, la orice boală cronică necontrolată medicamentos, varice, contuzii, răni, arsuri, hematoame, fracturi, boli de sânge - hemofilie, persoane peste 90 ani, alzhaimer, boli psihiatrice, epilepsie. În cazul aplicării de proceduri pentru îndreptarea coxalelor şi a coloanei pacientul trebuie să nu aibe osteoporoza, fracturi recente, operaţii recente. Din aceste motive este necesar ca la prima şedinţă de masaj să prezentaţi o recomandare de la Medicul de familie .

Calificare; Tehnician maseur la Şcoala de Afaceri şi Meserii (SAM )din Timişoara

Masajul pentru indreptarea coxalelor si a coloanei vertebrale

"Suferinţa umană apare şi când corpul nu-şi mai poate păstra simetria, atât static cât şi în dinamica să (în mişcare). O cauză principală este dislocarea oaselor bazinului, respectiv asimetria coxalelor. Statistic s-a arătat că numai 1 % din oameni au oasele coxale complet simetrice. Consecinţa anomaliilor de poziţie sau doar funcţionale ale oaselor coxale este poziţionarea centrului de greutate a corpului preponderent în stânga sau dreapta corpului, său anterior respectiv posterior faţă de poziţia sa normală (de echilibru optim).

Pierderea în timp a sănătăţii corpului se datorează şi asimetriei coxalelor, respectiv a anomaliilor de poziţie dominantă a centrului de greutate a corpului; aceasta provoacă o curbare patologică a coloanei vertebrale ceea ce duce la o distribuţie inegală a greutăţii corpului pe cele două picioare, la contracturi musculare prelungite, uzuri premature a articulaţiilor corpului, la o circulaţie sangvină deficitara precum şi la iritarea nervilor periferici, precum şi a altor tulburări la nivelul subtil al constituţiei noastre.

Prin aplicarea terapiei coxale se urmăreşte păstrarea sau redobândirea simetriei şi a verticalităţii corpului uman precum şi diminuarea sau îndepărtarea suferinţelor generate de anomaliile mai sus menţionate".

Contraindicaţiile masajului

Femei însărcinate, boli de piele, cancer, HIV/SIDA, boli de inimă, tensiune marita sau oscilantă, diabet, partea acută a tuturor bolilor; febră, ulcer, colica biliară, puseu de tensiune necontrolat medicamentos,reumatism acut dureros sau cu impotenţă funcţională, la orice boală cronică necontrolată medicamentos, varice, contuzii, răni, arsuri, hematoame, fracturi, boli de sânge - hemofilie, persoane peste 90 ani, alzhaimer, boli psihiatrice, epilepsie.

În cazul aplicării de proceduri pentru îndreptarea coxalelor şi a coloanei pacientul trebuie să nu aibe osteoporoza, fracturi recente, operaţii recente.

Din aceste motive este necesar ca la prima şedinţă de masaj să prezentaţi o recomandare de la Medicul de familie .

Deplaserea vertebrelor coloanei vertebrale de la poziţia lor normală poate constitui cauza diferitelor afecţiuni, altele decât cele ale coloanei vertebrale.

Vă prezentăm în continuare o listă succinta cu afecţiunile considerate tradiţional ca fiind efecte ale deplasărilor vertebrale.

Legenda: 

C – vertebră cervicală, T – vertebra toracică, L – vertebra lombară, S - vertebra sacrală, C - vertebra cocigiana

C1 – cefalee, migrenă, nevroza, surmenaj, lapsus, insomnie, hipertensiune, oboseala cronică, ameţeala.

C2 – îmbolnăviri, afecţiuni sinusale, erizipel, boli oftalmice, otite, surditate, leşin, diverse dureri.

C3 – nevralgii, boli ale tenului, eczeme

C4 – alergie asmatiforma, stări asmatiforme, tulburări auditive, polipi

C5 – inflamaţia corzilor vocale, răguşire, tonsilita

C6 – torticolis, dureri ale braţelor, amigdalita, tuse convulsivă

C7 – boli ale tiroidei, inflamaţia glandelor salivare, răceală

T1 – dureri ale antebraţului şi ale mâinilor

T2 – bronşită, pneumonie, astm, tuse

T3 – afecţiuni respiratorii

T4 – pneumonie, pleurita (nu şi în caz de febră)

T5 – anemie, hipotensiune

T6 – afecţiuni cardiovasculare şi dureri ale toracelui

T7 – febră, insuficienta circulatorie, ulcer, gastrita

T8 – afecţiuni ale ficatului şi colecistului, herpes intercostal, boli ale articulaţiilor

T9 – oboseala cronică, alergii, urticarie

T10 – dureri de stomac, tulburări gastrice, arsuri stomacale, tulburări digestive

T11 – inflamaţii ale tegumentului, eczeme, scleroza arterială, dureri renale

T12 – reumatism, balonare, sterilitate

L1 – constipaţie, inflamaţia intestinului gros, dizenterie, diaree, hernie

L2 – crampe, afecţiuni respiratorii, acidoza, flebita

L3 – tulburări ale vezicii biliare, tulburări ale menstruaţiei, eunerizis nocturn, tulburări ale climaxului, impotenţă

L4 – discopatie lumbago, dureri ale spatelui, dureri ale genuchiului

L5 – tulburări ale circulaţiei gambelor, glezne tumefiate, picior plat, picior obosit, crampe ale gambelor, dureri ale osului sacral, prurit anal.

S1-S5 - ileita, sacralgii

C 1 - hemoroizi, dureri ale coccisului.

Medicina osteopatica este o ştiinţă, o artă şi o filozofie a păstrării sănătăţii. Filozofia sa înglobează trei principii.

Specificitatea să constă în faptul că tehnicile sale manuale vizează rearmonizarea mobilitătii ţesuturilor din corp precum şi a fluctuaţiei tuturor lichidelor din organism. În condiţii de sănătate acestea se află într-o mişcare permanentă în interiorul anumitor ritmuri precise. Menţinerea corpului la aceste ritmuri garantează sănătatea.

Corpul uman este un tot care pulsează continuu. La nivel fizic această pulsaţie poartă numele de mişcare.

Această mişcare este prezentă în permanentă şi nu poate fi oprită atâta timp cât corpul este viu. Ea poate fi doar îngreunată sau blocată în anumite zone, ceea ce generează încet, încet durere, disfuncţii, "boală" sau degenerare fizică.

Osteopatia restabilieste mobilitatea şi motilitatea structurilor permiţând acestora de a-şi reface funcţia prin propria lor fortă de viată care pulsează în corp. Osteopatia după cum îi spune şi numele se ocupa de terapia articulaţiilor şi oaselor. Ea previne şi corectează deficienţele fizice produse prin deformări ale corpului cauzate de rahitism, o serie de boli organice, osteoarticulare etc.

În perioada prepubertara şi mai ales postpubertara datorită creşterii bruşte în înălţime a corpului şi în lungime a segmentelor osoase fără o dezvoltare corespunzătoare a musculaturii, apar unele deficienţe caracteristice ale coloanei vertebrale, ale omoplaţilor.

Prin diverse tehnici specifice osteopatii reuşesc să rezolve cu succes diverse deficienţe de postura, ca urmare a dereglărilor, poziţiilor osoase şi a deviaţiilor acestora.

Prin osteopatie se tratează:

SISTEMUL NERVOS

Migrene, cefalee, nevralgii faciale, cervico-brachiale, intercostale, nevralgia Arnold, torticolis, cruralgie, sciatalgie, sciatică, meralgie parestezică.

SISTEMUL RESPIRATOR, O.R.L., OFTALMOLOGIE

Sinuzite, ameţeli, echilibru instabil, sindromul lui Ménière, astm (ameliorează), bronşite, rinite, acufene, lacrimări, ochi uscat, migrene oftalmică.

SISTEMUL CARDIO-VASCULAR

Sentiment de apăsare toracică, palpitaţii, tulburări circulatorii ale membrelor inferioare, congestie venoasă şi portală, hemoroizi.

SISTEMUL DIGESTIV

Aerofagie, meteorisme, dispepsie, hernie hiatala, gastrite şi consecinţele hiperaciditătii gastrice, tulburări funcţionale hepato-biliare, colite, constipaţie, ptoza viscerală (rinichi, stomac, vezică urinară).

SISTEMUL GENITO-URINAR

Dureri şi difunctii ginecologice, cistite, sterilitate functională, ptoză uterină sau a vezicii urinare, tulburări ale funcţiei sexuale, enurezis, prostatite, cistite, urmărirea osteopatică a sarcinii.

SISTEMUL LOCOMOTOR

Dureri ale coloanei vertebrale (cervicalgii, dorsalgii, lombalgii, sacralgii, coxalgii), dureri, inflamaţii (periartrite scapulară) restricţii de mobilitate ale tuturor articulaţiilor periferice, disfuncţii ocluzale şi temporo-mandibulare, tendinite, tenis elbow, entorse, scolioze şi atitudini scoliotice.

SISTEMUL NEURO-VEGETATIV

Stări depresive, hipernervozitate, anxietate, stres, tulburări ale somnului, spasmofilie.

SECHELE POSTTRAUMATICE ŞI CHIRURGICALE

Cicatrice, fracturi înainte sau după deghipsare, entorse, căzături, accidente rutiere,precum şi altele:

Boli ale coloanei vertebrale:

cifoze

scolioze

lordoze

spondiloze

spina bifidă

deficienţe şi dereglări ale poziţiei bazinului

genunchi în valgum (x)

genunchi în varus (o)

genunchi în ghilimele (k)

picior plat

entorse

contuzii

luxaţii

luxaţii congenitale coxofemurale

corectarea atitudinilor vicioase şi deficientele fizice la copii

deconectarea musculaturii şi articulaţiilor bolnave

corectarea deficientelor capului şi gâtului

corectarea deficientelor umerilor, omoplaţilor şi membrelor superioare

corectarea deficientelor trunchiului

corectarea deficientelor membrelor inferioare

elongaţii şi elasticizari

Boli cauzate de dereglarea posturilor osteoarticulare:

Boli cardiovasculare

complicaţii ale infarctului miocardic

hiper şi hipotensiune

Boli respiratorii:

dispnee

răceală

bronşită, astm

Boli digestive:

greţuri, litiaza biliară, colita, obezitate, constipaţie, pancreatita, afecţiuni gastro-hepatice, ulcer duodenal

Boli urogenitale:

enurezis, cistita, sterilitate, hemoroizi

Boli kinestezice:

parkinson; convulsii; dureri articulare – şold, genunchi; dureri de nervi – trigemen, occipital, nerv intercostal, lombalgie, dorsalgie, torticolis, hemiplegie

Boli ale nervilor vegetativi:

transpiraţii insuficiente sau abundente, sforăit, boli de piele şi mucoase, alopecie, păr alb, bătături, eczeme, riduri, dermatite

Alte boli:

astenie, oboseala, iritabilitate, apatie, insomnie, amnezie, somnolenţa, agitaţie, febră, anemie.

Aşadar, medicina osteopatica vizează păstrarea sănătăţii şi prevenirea bolii, precum şi îndepărtarea cauzelor care au condus la pierderea acestora.

Este o terapie manuală bazată pe manipularea tuturor structurilor anatomice: schelet, muşchi, ligamente şi ţesuturi moi – cu scopul de a restabili mobilitatea articulaţiilor, de a diminua durerile şi de a reda pacientului o stare de sănătate globală.

Se bazează pe principiul unităţii tuturor elementelor din corp. Contracţiile musculare şi deplasările structurilor osoase, datorate unui traumatism direct, postură incorectă sau emoţii negative ca teama şi angoasă, stânjenesc organismul. Pentru că organismul să-şi regăsească mobilitatea naturală, libertatea de mişcare şi să se elibereze de boală, trebuie ca aceste piedici să fie eliminate cu ajutorul manipulării aparatului muscularo - scheletic. I se acordă o atenţie deosebită coloanei vertebrale, cea care protejează măduva spinării, care la rândul său are un rol cheie în organism: face legătura între sistemul nervos central şi creier, controlează mişcările reflexe şi voluntare şi înregistrează toate senzaţiile.

Osteopatia consideră fiinţa umană ca un ansamblu unitar a cărui structură, funcţii organice, creier şi spirit sunt într-o interdependenţă reciprocă. Orice dereglare structurală afectează, deci, corpul în întregul său. La fel, problemele interne pot altera integritatea aparatului muscularo – scheletic, care îşi va modifica poziţia sa normală pentru a se adapta efectelor durerii, inconfortului sau bolii sau pentru a le diminua.

Sarcina osteopatiei constă în a repera (prin palpare) şi apoi a elimina contracţiile musculare care consumă multă energie, reducând mobilitatea ţesutului şi inhibând funcţiile organice. Muşchii, datorită contracţiilor fizice sau stresului psihologic, devin hiperexcitabili şi mai vulnerabili la agresiuni. Contracţiile acestora inhibă circulaţia sanguină şi limfatică. Astfel, o intervenţie asupra muşchilor diafragmei şi cutiei toracice permite sporirea ventilaţiei pulmonare şi deblocarea tensiunilor responsabile de bolile respiratorii – astm, bronşită cronică.

Toate aceste manipulări osteo-musculare permit tratarea aproape a tuturor patologiilor, în măsura în care se acţionează adecvat şi într-o fază nu foarte avansată a bolii.

– Ce afecţiuni se pot trata prin această metodă?

– În special, afecţiuni tipice ale scheletului: luxaţii, cifoza, scolioza, torticolis, spondiloza, discopatii, lombosciatica şi altele. Dar se pot trata şi unele disfuncţii somatice: ulcerul gastric şi hipertensiunea arterială fiind doar două exemple.

– În cadrul hipertensiunii, sistemul cardiovascular este reglat de sistemul nervos simpatic prin segmentele coloanei vertebrale cu ganglionii paraleli cordonului spinal. Dacă una dintre vertebre este deplasată, este afectată funcţia ganglionilor simpatici, influenţând astfel presiunea sanguină. De asemenea, poziţionarea incorectă a celei de-a cincea vertebre dorsale are ca efect o meteosensibilitate cu manifestări cardiace, senzaţie de presiune în zona cordului şi, uneori, simptome tipice de angina pectorală, investigaţiile demonstrând că, de fapt, nu este vorba despre angina. Deplasarea segmentului toracal T2-T3 afectează cavitatea atrială provocând adesea tulburări de ritm cardiovascular, aşa-numitele palpitaţii.

Poziţionarea incorectă a ultimelor trei vertebre poate determina enurezisul, constipaţia cronică sau unele afecţiuni ginecologice. De asemenea, poziţionarea incorectă a unor vertebre cervicale poate determina, datorită modificărilor circulatorii la acest nivel, afecţiuni cum ar fi cefaleea, ameţelile, tulburările de auz şi de vedere, lipsa de concentrare.

EFECTELE:

– Realizează o reglare rapidă a acestora. De multe ori, se aude un pocnet cauzat de vaporizarea fluidului de la nivel articular, atunci când se extinde spaţiul la acest nivel. Datorită acestei reglări rapide, rezultatele terapiei se observa imediat, excepţie făcând afecţiunile cronice instalate de multă vreme.

TEHNICILE OSTEOPATICE

Osteopatia este o medicină holistică, neconventională care vizează restabilirea sănătătii prin restabilirea micromobilitătii fiziologice în zonele afectate care au fost descoperite prin diagnosticul osteopatic specific (DOS).

Separarea pe familii de tehnici ţine cont de modalitatea lor de execuţie, o sedintă de osteopatie presupunând adesea un amestec al acestora, iar predominarea unei familii în cadrul unui tratament nu este decât rezultatul preferinţelor terapeutului şi sensibilitătii sale.

Tehnicile osteopatice sunt aplicate în urma unui diagnostic osteopatic, coroborat de principiile şi filozofia osteopatică. Ele urmăresc restabilirea unui echilibru global, fiecare tratament luând în considerare unitatea corpului uman şi unicitatea sa în momentul tratamentului.

TEHNICILE FUNCTIONALE- necesită participarea activă a pacientului şi se fac în sensul leziunii, cu sau fără pârghie. Ele au drept scop stimularea facultătilor de autovindecare.

TEHNICILE STRUCTURALE- mobilizează strucutura osoasă şi sunt adesea însoţite de un "poc" caracteristic. Osteopatul respectă întotdeauna barierele fiziologice, scopul acestora fiind restabilirea tensiunilor periarticulare şi repozitionarea de facto a articulaţiilor.

TEHNICI CRANIENE - au apărut în urma descoperirii Respiraţiei Primare şi a consecinetei sale Micarea Respiratorie Primară la nivelul oaselor craniene şi a sacrului. Aceste tehnici sunt salutare la bebeluş, imediat după naştere.

TEHNICI VISCERALE - la nivel visceral există o dinamică precisă. Acestea tind să restabilească această dinamică afectată de multiple cauze (pshihice, alimentare, posturale, traumatice, chirurgicale, etc.) Prin restabilirea dinamicii organului se restabilieste funcţia organului.

TEHNICI FASCIALE - fasciile sunt locul unei miscări perpetue, jucând un rol fundamental: structural, biomecanic, cardiac, respirator, circulator, în metabolismul grăsimilor, în cicatrizare defensiv, neurologic, în conducerea şi emiterea mesajelor, în conducerea şi fluctuaţia L.C.R., interfată energetică şi de schimb cu mediul înconjurător.

Tehnicile fasciale foarte numeroase tind să restabilească mobilitatea fascială, acţionând în felul acesta la toate aceste niveluri.

CHIROPRAXIA (Vertebroterapia) este considerată de către practicienii ei atât o ştiinţă, cât şi o artă. Terapeuţii acestei ştiinţe se specializează în tratarea unor varietăţi de maladii legate de sistemul muscular şi articular prin manipularea coloanei vertrebrale şi articulaţiilor. Terapia nu include însă numai manipularea propriu zisa ci şi folosirea mâinilor pentru a localiza anumite zone pe coloana vertrebrala.

Scopul terapeutului este de a trata problema fundamentală a pacientului şi nu doar simptomele de durere, discomfort pe care pacientul le simte pe moment. Terapeutul pune un diagnostic iniţial după o anamneză detaliată şi după o atentă examinare fizică şi psihică. După aceasta va palpa coloana vertrebrala şi anumite articulaţii pentru a determina unde anume este o disfuncţie a mobilităţii normale. O astfel de disfuncţie sugerează existenţa unei probleme delicate de natura biomecanică mai profundă şi care odată corectata poate contribui la îmbunătăţirea stării generale a pacientului.

CHIROPRAXIA (Vertebroterapia), aşa cum este folosită în prezent în cabinetele de masaj locale utilizează, în funcţie de capacităţile şi de influenţele anterioare ale terapeutului, manevre şi proceduri din:

• “osteopatie”, terapie dezvoltată mai ales în mediile medicale din Europa,

• “terapia coxalelor” a dr Yumeiho (care foloseşte manipularea osteoarticulara şi multiple elemente din Shiatsu)

• “chiropraxie” , tehnica rusească care foloseşte “încălzirea” prin masaj viguros al meridianelor energetice şi în special a zonelor de lângă coloana vertebrală şi abia apoi manipularileosteo-articulare pentru că aşa numita “memorie a muşchiului” să se reţină ca fiind o stare de relaxare, permiţând astfel organismului un răgaz de menţinere a poziţiei corecte a articulaţiei cu efecte curative sporite.

• “kinetoterapia monahală”, după cum îi spune şi numele a fost dezvoltată în mediul preoţilor, constând în principal din manevre şi proceduri de masaj executate cu talpa piciorului, având influenţe certe din tehnicile străvechi numite “ calcarea pe prag ”.

• “masaj thailandez terapeutic”, tehnica orientală care foloseşte un masaj blând al meridianelor energetice (de tip Shiatsu), urmat de elongaţii, presiuni, răsuciri şi trageri ale articulaţiilor şi ale coloanei vertebrale, executate în maniera relaxată obţinând efecte de durată asupra eficientelor articulare şi o relaxare profundă a zonelor din imediata apropiere a acestora, permiţând organismului o regenerare rapidă prin resurse proprii.

• “strecing”, tehnica occidentală cu aplicabilitate pe partea de flexibilizare a articulaţiilor, cu rezultate excelente în reducerea durerilor şi a contracturilor musculare.

• “posturi şi răsuciri” de tip Hatha Yoga, cu influenţe din Yoga tradiţională, având rezultate în corectatea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale.

Fiecare terapeut, în funcţie de cunostiintele sale, de practicile sale curente şi de experienţă, poate alege sau recomanda, în beneficiul pacientului, unele dintre aceste tehnici sau o combinaţie din toate."