"Suferinţa umană apare şi când corpul nu-şi mai poate păstra
simetria, atât static cât şi în dinamica să (în mişcare). O cauză principală
este dislocarea oaselor bazinului, respectiv asimetria coxalelor. Statistic s-a
arătat că numai 1 % din oameni au oasele coxale complet simetrice. Consecinţa
anomaliilor de poziţie sau doar funcţionale ale oaselor coxale este
poziţionarea centrului de greutate a corpului preponderent în stânga sau
dreapta corpului, său anterior respectiv posterior faţă de poziţia sa normală
(de echilibru optim).
Pierderea în timp a sănătăţii
corpului se datorează şi asimetriei coxalelor, respectiv a anomaliilor de
poziţie dominantă a centrului de greutate a corpului; aceasta provoacă o
curbare patologică a coloanei vertebrale ceea ce duce la o distribuţie inegală
a greutăţii corpului pe cele două picioare, la contracturi musculare
prelungite, uzuri premature a articulaţiilor corpului, la o circulaţie sangvină
deficitara precum şi la iritarea nervilor periferici, precum şi a altor
tulburări la nivelul subtil al constituţiei noastre.
Prin aplicarea terapiei coxale
se urmăreşte păstrarea sau redobândirea simetriei şi a verticalităţii corpului
uman precum şi diminuarea sau îndepărtarea suferinţelor generate de anomaliile
mai sus menţionate".
Contraindicaţiile masajului
Femei însărcinate, boli de
piele, cancer, HIV/SIDA, boli de inimă, tensiune marita sau oscilantă, diabet,
partea acută a tuturor bolilor; febră, ulcer, colica biliară, puseu de tensiune
necontrolat medicamentos,reumatism acut dureros sau cu impotenţă funcţională,
la orice boală cronică necontrolată medicamentos, varice, contuzii, răni,
arsuri, hematoame, fracturi, boli de sânge - hemofilie, persoane peste 90 ani,
alzhaimer, boli psihiatrice, epilepsie.
În cazul aplicării de proceduri
pentru îndreptarea coxalelor şi a coloanei pacientul trebuie să nu aibe
osteoporoza, fracturi recente, operaţii recente.
Din aceste motive este necesar
ca la prima şedinţă de masaj să prezentaţi o recomandare de la Medicul de
familie .
Deplaserea vertebrelor
coloanei vertebrale de la poziţia lor normală poate constitui cauza diferitelor
afecţiuni, altele decât cele ale coloanei vertebrale.
Vă prezentăm în continuare o
listă succinta cu afecţiunile considerate tradiţional ca fiind efecte ale
deplasărilor vertebrale.
Legenda:
C – vertebră cervicală, T –
vertebra toracică, L – vertebra lombară, S - vertebra sacrală, C - vertebra
cocigiana
C1 – cefalee, migrenă, nevroza,
surmenaj, lapsus, insomnie, hipertensiune, oboseala cronică, ameţeala.
C2 – îmbolnăviri, afecţiuni
sinusale, erizipel, boli oftalmice, otite, surditate, leşin, diverse dureri.
C3 – nevralgii, boli ale
tenului, eczeme
C4 – alergie asmatiforma, stări
asmatiforme, tulburări auditive, polipi
C5 – inflamaţia corzilor
vocale, răguşire, tonsilita
C6 – torticolis, dureri ale
braţelor, amigdalita, tuse convulsivă
C7 – boli ale tiroidei,
inflamaţia glandelor salivare, răceală
T1 – dureri ale antebraţului şi
ale mâinilor
T2 – bronşită, pneumonie, astm,
tuse
T3 – afecţiuni respiratorii
T4 – pneumonie, pleurita (nu şi
în caz de febră)
T5 – anemie, hipotensiune
T6 – afecţiuni cardiovasculare
şi dureri ale toracelui
T7 – febră, insuficienta
circulatorie, ulcer, gastrita
T8 – afecţiuni ale ficatului şi
colecistului, herpes intercostal, boli ale articulaţiilor
T9 – oboseala cronică, alergii,
urticarie
T10 – dureri de stomac,
tulburări gastrice, arsuri stomacale, tulburări digestive
T11 – inflamaţii ale
tegumentului, eczeme, scleroza arterială, dureri renale
T12 – reumatism, balonare,
sterilitate
L1 – constipaţie, inflamaţia
intestinului gros, dizenterie, diaree, hernie
L2 – crampe, afecţiuni
respiratorii, acidoza, flebita
L3 – tulburări ale vezicii
biliare, tulburări ale menstruaţiei, eunerizis nocturn, tulburări ale
climaxului, impotenţă
L4 – discopatie lumbago, dureri
ale spatelui, dureri ale genuchiului
L5 – tulburări ale circulaţiei
gambelor, glezne tumefiate, picior plat, picior obosit, crampe ale gambelor,
dureri ale osului sacral, prurit anal.
S1-S5 - ileita, sacralgii
C 1 - hemoroizi, dureri ale
coccisului.
Medicina osteopatica este o
ştiinţă, o artă şi o filozofie a păstrării sănătăţii. Filozofia sa înglobează
trei principii.
Specificitatea să constă în
faptul că tehnicile sale manuale vizează rearmonizarea mobilitătii ţesuturilor
din corp precum şi a fluctuaţiei tuturor lichidelor din organism. În condiţii
de sănătate acestea se află într-o mişcare permanentă în interiorul anumitor
ritmuri precise. Menţinerea corpului la aceste ritmuri garantează sănătatea.
Corpul uman este un tot care
pulsează continuu. La nivel fizic această pulsaţie poartă numele de mişcare.
Această mişcare este prezentă
în permanentă şi nu poate fi oprită atâta timp cât corpul este viu. Ea poate fi
doar îngreunată sau blocată în anumite zone, ceea ce generează încet, încet
durere, disfuncţii, "boală" sau degenerare fizică.
Osteopatia restabilieste
mobilitatea şi motilitatea structurilor permiţând acestora de a-şi reface
funcţia prin propria lor fortă de viată care pulsează în corp. Osteopatia după
cum îi spune şi numele se ocupa de terapia articulaţiilor şi oaselor. Ea previne
şi corectează deficienţele fizice produse prin deformări ale corpului cauzate
de rahitism, o serie de boli organice, osteoarticulare etc.
În perioada prepubertara şi mai
ales postpubertara datorită creşterii bruşte în înălţime a corpului şi în
lungime a segmentelor osoase fără o dezvoltare corespunzătoare a musculaturii,
apar unele deficienţe caracteristice ale coloanei vertebrale, ale omoplaţilor.
Prin diverse tehnici specifice
osteopatii reuşesc să rezolve cu succes diverse deficienţe de postura, ca
urmare a dereglărilor, poziţiilor osoase şi a deviaţiilor acestora.
Prin osteopatie se tratează:
SISTEMUL NERVOS
Migrene, cefalee, nevralgii
faciale, cervico-brachiale, intercostale, nevralgia Arnold, torticolis,
cruralgie, sciatalgie, sciatică, meralgie parestezică.
SISTEMUL RESPIRATOR, O.R.L.,
OFTALMOLOGIE
Sinuzite, ameţeli, echilibru
instabil, sindromul lui Ménière, astm (ameliorează), bronşite, rinite, acufene,
lacrimări, ochi uscat, migrene oftalmică.
SISTEMUL CARDIO-VASCULAR
Sentiment de apăsare toracică,
palpitaţii, tulburări circulatorii ale membrelor inferioare, congestie venoasă
şi portală, hemoroizi.
SISTEMUL DIGESTIV
Aerofagie, meteorisme,
dispepsie, hernie hiatala, gastrite şi consecinţele hiperaciditătii gastrice,
tulburări funcţionale hepato-biliare, colite, constipaţie, ptoza viscerală
(rinichi, stomac, vezică urinară).
SISTEMUL GENITO-URINAR
Dureri şi difunctii
ginecologice, cistite, sterilitate functională, ptoză uterină sau a vezicii
urinare, tulburări ale funcţiei sexuale, enurezis, prostatite, cistite, urmărirea
osteopatică a sarcinii.
SISTEMUL LOCOMOTOR
Dureri ale coloanei vertebrale
(cervicalgii, dorsalgii, lombalgii, sacralgii, coxalgii), dureri, inflamaţii
(periartrite scapulară) restricţii de mobilitate ale tuturor articulaţiilor
periferice, disfuncţii ocluzale şi temporo-mandibulare, tendinite, tenis elbow,
entorse, scolioze şi atitudini scoliotice.
SISTEMUL NEURO-VEGETATIV
Stări depresive,
hipernervozitate, anxietate, stres, tulburări ale somnului, spasmofilie.
SECHELE POSTTRAUMATICE ŞI
CHIRURGICALE
Cicatrice, fracturi înainte sau
după deghipsare, entorse, căzături, accidente rutiere,precum şi altele:
Boli ale coloanei
vertebrale:
cifoze
scolioze
lordoze
spondiloze
spina bifidă
deficienţe şi dereglări ale poziţiei
bazinului
genunchi în valgum (x)
genunchi în varus (o)
genunchi în ghilimele (k)
picior plat
entorse
contuzii
luxaţii
luxaţii congenitale
coxofemurale
corectarea atitudinilor
vicioase şi deficientele fizice la copii
deconectarea musculaturii şi
articulaţiilor bolnave
corectarea deficientelor
capului şi gâtului
corectarea deficientelor
umerilor, omoplaţilor şi membrelor superioare
corectarea deficientelor
trunchiului
corectarea deficientelor
membrelor inferioare
elongaţii şi elasticizari
Boli cauzate de dereglarea
posturilor osteoarticulare:
Boli cardiovasculare
complicaţii ale infarctului
miocardic
hiper şi hipotensiune
Boli respiratorii:
dispnee
răceală
bronşită, astm
Boli digestive:
greţuri, litiaza biliară,
colita, obezitate, constipaţie, pancreatita, afecţiuni gastro-hepatice, ulcer
duodenal
Boli urogenitale:
enurezis, cistita, sterilitate,
hemoroizi
Boli kinestezice:
parkinson; convulsii; dureri
articulare – şold, genunchi; dureri de nervi – trigemen, occipital, nerv
intercostal, lombalgie, dorsalgie, torticolis, hemiplegie
Boli ale nervilor vegetativi:
transpiraţii insuficiente sau
abundente, sforăit, boli de piele şi mucoase, alopecie, păr alb, bătături,
eczeme, riduri, dermatite
Alte boli:
astenie, oboseala,
iritabilitate, apatie, insomnie, amnezie, somnolenţa, agitaţie, febră, anemie.
Aşadar, medicina osteopatica
vizează păstrarea sănătăţii şi prevenirea bolii, precum şi îndepărtarea
cauzelor care au condus la pierderea acestora.
Este o terapie manuală bazată
pe manipularea tuturor structurilor anatomice: schelet, muşchi, ligamente şi
ţesuturi moi – cu scopul de a restabili mobilitatea articulaţiilor, de a
diminua durerile şi de a reda pacientului o stare de sănătate globală.
Se bazează pe principiul
unităţii tuturor elementelor din corp. Contracţiile musculare şi deplasările
structurilor osoase, datorate unui traumatism direct, postură incorectă sau
emoţii negative ca teama şi angoasă, stânjenesc organismul. Pentru că
organismul să-şi regăsească mobilitatea naturală, libertatea de mişcare şi să
se elibereze de boală, trebuie ca aceste piedici să fie eliminate cu ajutorul
manipulării aparatului muscularo - scheletic. I se acordă o atenţie deosebită
coloanei vertebrale, cea care protejează măduva spinării, care la rândul său
are un rol cheie în organism: face legătura între sistemul nervos central şi
creier, controlează mişcările reflexe şi voluntare şi înregistrează toate
senzaţiile.
Osteopatia consideră fiinţa umană ca un ansamblu unitar a cărui structură,
funcţii organice, creier şi spirit sunt într-o interdependenţă reciprocă. Orice
dereglare structurală afectează, deci, corpul în întregul său. La fel,
problemele interne pot altera integritatea aparatului muscularo – scheletic,
care îşi va modifica poziţia sa normală pentru a se adapta efectelor durerii,
inconfortului sau bolii sau pentru a le diminua.
Sarcina osteopatiei constă în a
repera (prin palpare) şi apoi a elimina contracţiile musculare care consumă
multă energie, reducând mobilitatea ţesutului şi inhibând funcţiile organice.
Muşchii, datorită contracţiilor fizice sau stresului psihologic, devin
hiperexcitabili şi mai vulnerabili la agresiuni. Contracţiile acestora inhibă
circulaţia sanguină şi limfatică. Astfel, o intervenţie asupra muşchilor
diafragmei şi cutiei toracice permite sporirea ventilaţiei pulmonare şi
deblocarea tensiunilor responsabile de bolile respiratorii – astm, bronşită
cronică.
Toate aceste manipulări
osteo-musculare permit tratarea aproape a tuturor patologiilor, în măsura în
care se acţionează adecvat şi într-o fază nu foarte avansată a bolii.
– Ce afecţiuni se pot trata
prin această metodă?
– În special, afecţiuni tipice
ale scheletului: luxaţii, cifoza, scolioza, torticolis, spondiloza, discopatii,
lombosciatica şi altele. Dar se pot trata şi unele disfuncţii somatice: ulcerul
gastric şi hipertensiunea arterială fiind doar două exemple.
– În cadrul hipertensiunii,
sistemul cardiovascular este reglat de sistemul nervos simpatic prin segmentele
coloanei vertebrale cu ganglionii paraleli cordonului spinal. Dacă una dintre
vertebre este deplasată, este afectată funcţia ganglionilor simpatici,
influenţând astfel presiunea sanguină. De asemenea, poziţionarea incorectă a
celei de-a cincea vertebre dorsale are ca efect o meteosensibilitate cu
manifestări cardiace, senzaţie de presiune în zona cordului şi, uneori,
simptome tipice de angina pectorală, investigaţiile demonstrând că, de fapt, nu
este vorba despre angina. Deplasarea segmentului toracal T2-T3 afectează cavitatea
atrială provocând adesea tulburări de ritm cardiovascular, aşa-numitele
palpitaţii.
Poziţionarea incorectă a
ultimelor trei vertebre poate determina enurezisul, constipaţia cronică sau
unele afecţiuni ginecologice. De asemenea, poziţionarea incorectă a unor
vertebre cervicale poate determina, datorită modificărilor circulatorii la
acest nivel, afecţiuni cum ar fi cefaleea, ameţelile, tulburările de auz şi de
vedere, lipsa de concentrare.
EFECTELE:
– Realizează o reglare rapidă a
acestora. De multe ori, se aude un pocnet cauzat de vaporizarea fluidului de la
nivel articular, atunci când se extinde spaţiul la acest nivel. Datorită
acestei reglări rapide, rezultatele terapiei se observa imediat, excepţie
făcând afecţiunile cronice instalate de multă vreme.
TEHNICILE OSTEOPATICE
Osteopatia este o medicină
holistică, neconventională care vizează restabilirea sănătătii prin
restabilirea micromobilitătii fiziologice în zonele afectate care au fost
descoperite prin diagnosticul osteopatic specific (DOS).
Separarea pe familii de tehnici
ţine cont de modalitatea lor de execuţie, o sedintă de osteopatie presupunând
adesea un amestec al acestora, iar predominarea unei familii în cadrul unui
tratament nu este decât rezultatul preferinţelor terapeutului şi sensibilitătii
sale.
Tehnicile osteopatice sunt
aplicate în urma unui diagnostic osteopatic, coroborat de principiile şi
filozofia osteopatică. Ele urmăresc restabilirea unui echilibru global, fiecare
tratament luând în considerare unitatea corpului uman şi unicitatea sa în
momentul tratamentului.
TEHNICILE FUNCTIONALE- necesită
participarea activă a pacientului şi se fac în sensul leziunii, cu sau fără
pârghie. Ele au drept scop stimularea facultătilor de autovindecare.
TEHNICILE STRUCTURALE-
mobilizează strucutura osoasă şi sunt adesea însoţite de un "poc"
caracteristic. Osteopatul respectă întotdeauna barierele fiziologice, scopul
acestora fiind restabilirea tensiunilor periarticulare şi repozitionarea de
facto a articulaţiilor.
TEHNICI CRANIENE - au apărut în
urma descoperirii Respiraţiei Primare şi a consecinetei sale Micarea
Respiratorie Primară la nivelul oaselor craniene şi a sacrului. Aceste tehnici
sunt salutare la bebeluş, imediat după naştere.
TEHNICI VISCERALE - la nivel
visceral există o dinamică precisă. Acestea tind să restabilească această
dinamică afectată de multiple cauze (pshihice, alimentare, posturale,
traumatice, chirurgicale, etc.) Prin restabilirea dinamicii organului se
restabilieste funcţia organului.
TEHNICI FASCIALE - fasciile
sunt locul unei miscări perpetue, jucând un rol fundamental: structural,
biomecanic, cardiac, respirator, circulator, în metabolismul grăsimilor, în
cicatrizare defensiv, neurologic, în conducerea şi emiterea mesajelor, în
conducerea şi fluctuaţia L.C.R., interfată energetică şi de schimb cu mediul
înconjurător.
Tehnicile fasciale foarte
numeroase tind să restabilească mobilitatea fascială, acţionând în felul acesta
la toate aceste niveluri.
CHIROPRAXIA (Vertebroterapia)
este considerată de către practicienii ei atât o ştiinţă, cât şi o artă.
Terapeuţii acestei ştiinţe se specializează în tratarea unor varietăţi de
maladii legate de sistemul muscular şi articular prin manipularea coloanei
vertrebrale şi articulaţiilor. Terapia nu include însă numai manipularea
propriu zisa ci şi folosirea mâinilor pentru a localiza anumite zone pe coloana
vertrebrala.
Scopul terapeutului este de a
trata problema fundamentală a pacientului şi nu doar simptomele de durere,
discomfort pe care pacientul le simte pe moment. Terapeutul pune un diagnostic
iniţial după o anamneză detaliată şi după o atentă examinare fizică şi psihică.
După aceasta va palpa coloana vertrebrala şi anumite articulaţii pentru a
determina unde anume este o disfuncţie a mobilităţii normale. O astfel de
disfuncţie sugerează existenţa unei probleme delicate de natura biomecanică mai
profundă şi care odată corectata poate contribui la îmbunătăţirea stării
generale a pacientului.
CHIROPRAXIA (Vertebroterapia),
aşa cum este folosită în prezent în cabinetele de masaj locale utilizează, în
funcţie de capacităţile şi de influenţele anterioare ale terapeutului, manevre
şi proceduri din:
• “osteopatie”, terapie
dezvoltată mai ales în mediile medicale din Europa,
• “terapia coxalelor” a dr
Yumeiho (care foloseşte manipularea osteoarticulara şi multiple elemente din
Shiatsu)
• “chiropraxie” , tehnica
rusească care foloseşte “încălzirea” prin masaj viguros al meridianelor
energetice şi în special a zonelor de lângă coloana vertebrală şi abia apoi
manipularileosteo-articulare pentru că aşa numita “memorie a muşchiului” să se
reţină ca fiind o stare de relaxare, permiţând astfel organismului un răgaz de
menţinere a poziţiei corecte a articulaţiei cu efecte curative sporite.
• “kinetoterapia monahală”,
după cum îi spune şi numele a fost dezvoltată în mediul preoţilor, constând în
principal din manevre şi proceduri de masaj executate cu talpa piciorului,
având influenţe certe din tehnicile străvechi numite “ calcarea pe prag ”.
• “masaj thailandez
terapeutic”, tehnica orientală care foloseşte un masaj blând al meridianelor
energetice (de tip Shiatsu), urmat de elongaţii, presiuni, răsuciri şi trageri
ale articulaţiilor şi ale coloanei vertebrale, executate în maniera relaxată obţinând
efecte de durată asupra eficientelor articulare şi o relaxare profundă a
zonelor din imediata apropiere a acestora, permiţând organismului o regenerare
rapidă prin resurse proprii.
• “strecing”, tehnica
occidentală cu aplicabilitate pe partea de flexibilizare a articulaţiilor, cu
rezultate excelente în reducerea durerilor şi a contracturilor musculare.
• “posturi şi răsuciri” de tip
Hatha Yoga, cu influenţe din Yoga tradiţională, având rezultate în corectatea
curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale.
Fiecare terapeut, în funcţie de
cunostiintele sale, de practicile sale curente şi de experienţă, poate alege
sau recomanda, în beneficiul pacientului, unele dintre aceste tehnici sau o
combinaţie din toate."